La prima vedere, pare că a luat-o razna. În parc, câinii întorc capul puţin speriaţi, în timp ce copiii întreabă surprinşi: “Mami, mami de ce aleargă nenea ăsta cu steagurile în mînă?”
“Alerg încă din copilărie şi mereu am adorat sportul şi mişcarea în aer liber. Aveam 20 de ani cînd, împreună cu un coleg de clasă din şcoala militară, am dat frîu viselor: eu să alerg un maraton iar el să urce pe Everest. Anii au trecut, Vasile – prietenul meu – a ajuns în 2003 în Himalaya, fiind component al primei expediţii în totalitate româneşti, de ascensiune a Everestului.
În acel an, eu aveam 100 de kg şi aproape pierdusem orice speranţă că visul meu va mai deveni realitate. Încurajat de prieteni, nu abandonez însă şi, dupa 28 de ani, reuşesc să alerg primul meu maraton. Apoi acest vechi vis a născut altele: au urmat maratonul de la Atena, în mai multe alte capitale europene, duminică voi alerga la Roma, urmînd ca în aprilie să alerg la Boston, într-un maraton rîvnit de mulţi alergători”.
Astăzi am ţinut să alerg în parc alături de prietenul Ilie Roşu. Am vrut să fiu alături de el, în semn de solidaritate faţă de planul lui: să alerge maratonul de la Roma cu steagurile României şi Italiei în mîini.
“În primul rînd, o fac pentru românii care, în urma unor împrejurări mai mult sau mai puţin fericite, au ajuns în Italia. Îi cunosc bine pe aceşti oameni, sunt mulţi de prin zonele Moldovei, o mulţime de vrînceni de-ai mei sunt acolo, în marea lor majoritate oameni simpli ce duc în permanenţă dor de ţară şi de familie. Pe cei fără loc de muncă îi găseşti sîmbăta şi duminica adunaţi în zonele centrale ale oraşelor şi în parcuri, ajutîndu-se mai mult între ei.
Uneori, cînd îi cuprinde deznădejdea , greşesc, abandonează, aşa cum se poate întîmpla şi în cursele de maraton, cînd nu mai poţi. Lor le dedic acest maraton, sperînd că îşi vor recăpăta încrederea.
Eu, la rîndul meu, mă voi bucura dacă voi auzi încurajările lor de pe margine, aşteptînd de la ei “energizantul” cel mai puternic, care întotdeauna îţi ridică moralul în cursă: Hai Romania!
Voi purta cu respect şi drapelul Italiei, ca semn de recunoştinţă pe care îl port poporului şi statului italian, care ne-au întins cînd trebuia o mînă de ajutor. Este cazul şi celor două fete ale mele, Alina şi Andreea, care acum muncesc şi trăiesc în Italia.
Nu e deloc uşor să alergi un maraton, cu atît mai puţin cînd porţi cu tine două drapele. Ilie Roşu e însă hotărît să facă acest lucru şi speră, ca astfel, să contribuie şi la îmbunătăţirea imaginii României. Nu e singurul, însă pentru Ilie aceasta e o formă de patriotism.
„Aş vrea să spun că sunt locotent-colonel în rezerva, iar pentru mine a fi militar înseamnă a fi patriot. Am învăţat acest cuvînt de la o vîrstă fragedă. Patriotismul e iubirea de ţară, înseamnă apărarea graniţelor ţării dar şi apărarea, chiar cu preţul vietii, a drapelului de luptă al unităţii. Nu e întîmplător că atunci cînd plec la curse internaţionale de maraton îmi pun în rucsac un tricolor, pe care la final îl flutur cu mîndrie. Eu cred că atunci cînd suntem departe de casă tresărim la auzul cuvîntului România, iar cînd întîlnim simbolurile ţării, oricît ne-am strădui, tot scăpăm o lacrimă. Patriotismul e ca o dragoste nemărturisită”.
În cuvinte proprii, Ilie Roşu e…
„… un încăpăţînat. aflat în căutarea timpului pierdut, dar care descoperă pe zi ce trece că niciodată nu-i prea tarziu şi că nimic nu e imposibil”.
Foarte tare, Ilie.
O sa fii cea mai originala persoana de acolo.
Felicitari pentru dovada de patriotism.
By: solomongaby on martie 18, 2010
at 6:37 am
SINCERE FELICITARI !
Doresc cate ceva din activitatea profesionala .
Multumesc !
By: MALAESCU CONSTANTIN on martie 18, 2010
at 8:35 am
Daca sunteti interesat de activitatea profesionala a dlui Ilie Rosu, va recomand sa vizitati blogul sau: http://www.ilierosu.ro, iar acolo puteti lua legatura cu el
By: maricu13 on martie 18, 2010
at 8:43 am
Noi,colegii de la URBAN, iti uram sa iti atingi visul ,sa treci linia de sosire cu ambele drapele in miini asa cum ti-ai propus si daca se poate de ce nu printre primii cistigatori. MULTA BAFTA!!!!!!!
By: lili on martie 18, 2010
at 11:59 am
Ilie, ma bucur foarte mult sa vad ca mai sunt si patrioti ca tine in aceasta tara. Asa trebuie sa fim cu totii, numai asa ne vom reface si vom fi mandri de numele si originea noastra. Sunt mandru ca ma numar printre prietenii tai si iti doresc mult succes in intrecerea cu tine insuti si cu greutatile acestui mare ideal al vietii tale. Dumnezeu sa te ocroteasca si sa te ajute sa-ti indeplinesti visul! Cu totii iti tinem pumnii. Tache
By: Tache on martie 18, 2010
at 12:14 pm
Este o idee interesanta. Sper sa rezistati alergand cu cele doua steaguri in maini. Va doresc succes si sa va indepliniti visul pana la capat.
By: cezar Sachelaru on martie 18, 2010
at 6:31 pm
[…] mea, asa ca o sa reusesc. Seara Marian Chiriac a facut publica intentia mea pe blog-ul lui http://www.alerg.wordpress.com , urmat indeaproape de prietenul meu Ionut, pe http://www.ionutnicolae.ro. Numaratoarea inversa a […]
By: La Roma, romanii vin! | Ilie Rosu on martie 19, 2010
at 7:13 am
Bafta multa la Roma.
Va tin pumnii!!!
By: Cosmin on martie 19, 2010
at 2:00 pm
[…] citate din stirile de la ora 5 care incep cu “Un roman / grup de romani au” ). Acesti nebuni frumosi cum au fost numiti de Marian Chiriac au aparut si pe la TV, vezi aici si […]
By: Am alergat pentru Romania la Maratonul Roma – Primul maraton pe 2010 | Just another WordPress weblog | Gabriel Solomon Blog on aprilie 8, 2010
at 8:03 am
[…] revista Alerg. Tot el a fost primul care a facut anunturile despre maratonul cu doua drapele de la Roma si despre maratonul de la Boston. Acest inimos ziarist, un redutabil maratonist si el, m-a […]
By: 2010 la bilant-13 maratoane si un semimaraton in mai putin de 10 luni, pentru Romania | Ilie Rosu on ianuarie 8, 2011
at 3:24 pm