Am pus ghilimele la „eşec” pentru că de fapt nu ştiu dacă trebuie să accept termenul în sensul său propriu sau nu.
Despre ce e vorba, de fapt? Pe scurt, la ultima cursă la care am participat, Maraton Bucegi 7500, am decis să mă opresc după ce am trecut de prima treime a traseului, respectiv cam după 35 de km.
Am simţit o oboseală mare, era oricum o cursă dură, însă cel mai mult în decizia mea a contat faptul că nu am avut tăria psihică de a continua. Pur şi simplu, mintea mea nu mai vroia sa impulsioneze muşchii, să îi pună în mişcare. Nu aveam voinţă, nu simţeam niciun impuls să continuu, refuzam să îmi asum suferinţa inerentă efortului.
Foarte probabil că traversez o perioadă în care oboseala fizică acumulată îşi spune cuvîntul. Însă, mult mai serios îmi pare faptul că la toate cursele de anul acesta am simţit acelaşi blocaj psihic ce m-a împiedicat nu doar să alerg la maximum de potenţial (sau, mă rog, ceea ce cred eu că e potenţialul meu) cît mai ales să mă bucur în continuare de alergare.
Sunt convins că e o stare trecătoare, fie şi pentru faptul că am mai simţit ceva asemănător, chiar dacă la intensitate mult mai mică. Sper să ştiu cum să o depăşesc cît mai curînd.
PS – În fotografie este prietenul Daniel Muşat, alături de care am format echipa Acvilinii (da, da, amîndoi avem nasuri acviline:-) şi care, după abandonul meu, a avut forţă să termine cursa în circa 30 de ore. Foto: Adi Bostan
alerg, deci exist 
„Nu ne predam , Nu capitulam” ! , am onoarea a-ti transmite aceasta urare draga Marian , alaturi bineinteles de Felicitari lui Daniel Musat !
Cu Consideratie ,
cristi .
By: cristian ungureanu on iulie 21, 2010
at 3:47 pm
Lasa Marian ca iti revii tu in forma cat de curand 😀 si apoi sa vezi ce creste potentialul ;))
By: gabi solomon on iulie 21, 2010
at 3:53 pm
Marian, desi sunt mult prea incepatoare sa dau sfaturi, poate ar trebui sa faci un pas inapoi. Ma gandesc ca o mica pauza ti-ar prinde bine si ai reveni cu forte proaspete 🙂
By: Iuliana Niculescu on iulie 21, 2010
at 6:48 pm
Nu te stresa, Marian. Sigur e trecator. Ia-ti o vacanta, odihneste-te si totul va fi ok! Iti zice „sefa”, trebuie sa o crezi pe cuvant 🙂 bafta multa!
By: Oana on iulie 21, 2010
at 11:00 pm
Mariane, cred ca te inteleg. Dupa cum stii, eu am participat la sectiunea Hobby, si chiar si asa am fost foarte tentat sa abandonez, tot din cauza oboselii cronice. Pe portiunea Busteni-Babele am mers ca un mos, mi-a luat 3,5 ore. Pur si simplu imi era greu sa ma imping in picioare, simteam tot timpul ca trebuie sa ma opresc. Si da, nu mai puteam sa savurez cursa. Cred ca de fapt ce m-a ajutat sa nu ma opresc a fost faptul ca ma astepta cel putin la fel de mult efort daca ma intorceam. Partea buna este ca asa mi-am dat seama ca trebuie sa am mai multa grija de echilibrul psihic/emotional din viata de zi cu zi. Pentru ca problemele zilnice au cu siguranta un impact asupra capacitatii de concentrare de care am nevoie la o cursa. Asa ca acum stau mult de vorba cu mine insumi 🙂 Si mai fac o incercare la Ciucas. Vii?
By: Cristian on iulie 22, 2010
at 5:59 am
Multumesc frumos pentru incurajari. Da, stiu ca este ceva trecator, insa „problema” e mai serioasa ca altadata.
Cel mai mult inclin sa ii dau dreptate lui Cristian/Bizu, cred ca nu am pastrat un echilibru in viata de zi cu zi (am avut destul de mult de lucru) si de aceea nu m-am mai antrenat cu atentie si nici concentra la curse.
La Ciucas nu vin, nu imi recomandati voi odihna? 🙂
Marian
By: maricu13 on iulie 22, 2010
at 10:18 am
Odihnaaaaaaaa, du-te in Italia la pizza si paste!
By: Oana on iulie 22, 2010
at 10:42 am
Va sta tare bine impreuna. Mai rar asa un cuplu fericit.
By: dadatroll on iulie 22, 2010
at 1:04 pm
La fel ma simteam si eu pana acum doua zile cand am primit imprumut un DVD cu Olympus Marathon. Vazandu-i pe oamenii aia cum alergau pe acolo am simtit dintr-o data cum imi revine moralul. Poti incerca si asa.
By: Serbanc on iulie 23, 2010
at 12:27 pm