Arta fugii. Murakami despre alergat

Spune despre el că e un alergător mediocru. Ca scriitor s-a aflat însă pe lista scurtă a candidaţilor la premiul Nobel pentru literatură. Aleargă, printre altele, pentru a găsi o anume stare de pace şi pentru a-şi stăpîni implicit demonii interiori. E vorba de Haruki Murakami.

Am mai scris pe acest blog despre Murakami (aici şi aici), un scriitor japonez care nu doar că are un succes de public bine-meritat ci este şi un alergător de cursă lungă.

Mă bucură faptul că una dintre ultimele sale cărţi, “What I talk about when I talk about running” („Hashiru koto ni tsuite kataru toki ni boku no kataru koto”, în original) a apărut recent şi în traducere românească. Titlul ales de editura Polirom, “Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă”, pe mine personal mă nemulţumeşte deoarece deturnează sensul dorit de Murakami (care a plecat de la un titlu aproape identic al unei cărţi de proze scurte aparţinînd unui alt scriitor drag mie, Raymond Carver).

Dar de ajuns cu divagaţiile, vă invit la lectură. Cartea nu o să fie, poate, un imbold suficient ca să vă determine să alergaţi, mai ales că e iarnă serioasă afară, însă sigur va fi lectură agreabilă.

Un singur citat pentru acum: ”Pentru mine, alergatul e un exerciţiu practic, dar si o metaforă. De asta fac efort zilnic, pentru a mă îmbunătăţi. Sunt un alergător mediocru. Dar nu asta contează, ci faptul că în cursele pe distanţe lungi singurul pe care trebuie să îl învingi eşti chiar tu, prin felul în care eşti”.