Postat de: maricu13 | Mai 3, 2010

Moieciu 2010. Impecabil

Telegrafic * Am aterizat sîmbătă la ora 00:25 pe Otopeni, după ce am schimbat două avioane * Drum în noapte apoi, moțăială, discuție amicală  cu Nicu (șoferul) care aflând unde merg s-a angajat să alerge și el un maraton în această toamnă * Pe la 3:30 am ajuns în Moieciu de Sus * am pierdut cel puțin o jumătate de oră pînă am găsit pensiunea * somn de plumb  * mă trezește, pe la 7:00, lumina dimineții și gândul că totuși trebuie să mă pregătesc * urma să alerg EcoMarathon Moieciu * o cursă organizată din entuziasm, de prieteni, alături de care am ținut morțiș să fiu * într-o țară în care multă lume se vaită că nimic nu merge ca lumea * că nimeni nu poate să facă nimic * că românii nu știu decât să mănînce mici și să bea bere * e pe jumătate sinucigaș * pe jumătate de necrezut * și, încă o dată, pe jumătate (sic!) donchijotesc * să pui cap la cap o competiție de maraton montan * dar să revin * o cafea și ceva de mîncare prin bunăvoința prietenului Daniel Mușat * încep să mă trezesc * cap greu, totuși, dar suflet ușor * nerăbdare * dimineață senină ca un zîmbet de prunc * peste 300 de oameni la start * zîmbete, bucurie, adrenalină ținută cu greu în frîu, încurajări reciproce * descătușare * tropăit de picioare pe drumul asfaltat ce începe să urce * apoi mers/alergat/mers pe poteci, drum forestier, prin iarbă, ceva noroi, din nou mers/alergat/mers * sincer, nu țin minte aproape nimic din ce a fost în jurul meu * am fost doar concentrat să nu mă opresc * să nu mă împiedic, să nu cad, să nu mă rănesc *  să înving oboseala, greutățile de plumb din picioare, mâini, umeri pe care le-am resimțit intens mai bine de 12 km, pe bucla a doua a traseului * dar nu m-am oprit * de ceva vreme știu că pot trece peste orice dificultate și că pot termina orice cursă de maraton * în orice condiții * să mai zic doar că  am continuat să merg/alerg/merg * în timp ce în jurul meu natura se oferea voluptos * cu o frumusețe intensă, ce doare aproape * priviți imaginile de mai jos și vă veți convinge * și a venit și momentul de final al cursei * ba chiar  la finiș am simțit nevoia să mă joc și am sprintat ca un mînz, doar ca să mă amuz * așa că am terminat cursa în vînă,  5 ore și 45 de minute * ce au trecut pe nesimțite * și am trecut linia de sosire alături de Daniel, așa cum va trebui să o facem și la Bucegi7500 * apoi am rîs, și ne-am bucurat, și ne-am felicitat, iar puțin mai tîrziu sau în ziua următoare ne-am povestit impresiile * noi, cei peste 300 de alergători * care am fost la EcoMaraton 2010, prima ediție.

       

Foto: Laurențiu Pavel și Adi Beleanu, cărora țin să le mulțumesc.


Responses

  1. Bravo ! , …splendide instantanee foto , sunt sigur ca aceste de nepretuit peisaje au fost sursa de energie care ne-a ajutat, ne-a inaripat spre a termina cursa … Bravo ! … am fost si eu acolo , unde am avut onoarea de a te cunoaste ,
    Cu consideratie , Cristi .

  2. Felicitari pentru intregul maraton, care pentru tine se pare ca a inceput la cateva sute bune de kilometri🙂
    Ma bucur ca ne-am cunoscut si in lumea reala, nu doar in cea virtuala a internetului.

  3. Va multumesc pentru mesaje si intorc (inzecit🙂 felicitarile. Pe cit mai curind, in lumea reala.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: