Publicat de: maricu13 | August 29, 2009

Berlin, în linie dreaptă

Astăzi aş fi vrut să alerg două ore în ritmul preconizat pentru maratonul de la Berlin, de circa 4min:40s / km. Picioarele însă nu au vrut, pur şi simplu. După o ora şi puţin de ritm constant, corpul a început să refuze să mai fie supus unui efort intens. Nu am mai simţit niciodată pînă acum o senzaţie aşa de stranie, cu muşchii, tendoanele, încheieturile respingînd pur şi simplu orice comandă venită de la creier.

Cred că e totuşi o reacţie normală a corpului care, în mod natural, se protejează şi spune că a fost supus la prea multe eforturi intense în ultima vreme. Aşa că şi de data aceasta am decis să îl ascult şi am încetinit, nu am mai forţat. În cele din urmă am alergat doar 20 de km, în circa o oră şi jumătate.

Mai sunt trei săptămîni pînă la maratonul de la Berlin.

Anunțuri

Responses

  1. Hai, Maricu! Tinem pumnii! Stii tu, psihicul e cel mai important, he he 🙂

  2. Ce bine sună încurajarea… mulţumesc, Oana!

    Asta mi-a adus aminte de o alta „încurajare” a ta, cînd am tresărit mai tare decît dacă aş fi văzut ursul:) Şi cînd mă gîndesc că nu făceam decît să mănînc nevinovat nişte smeură.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: