Portia mea de mine insumi

‘In viata ai nevoie de obiective de atins. E greu de trait fara asta. Pe de alta parte, prefer sa alerg o cursa dificila, solicitanta si sa risc sa pierd, decit sa cistig facil intr-o competitie obisnuita. De aceea, nu trebuie sa ma opresc. Chiar daca nu e usor’. Ginduri, ginduri…

Azi de dimineata, pe o ploaie mocaneasca, am inteles – sau, de fapt, mi-am reamintit – ca motivatia e precum o abilitate practica, ce se invata si care poate fi intretinuta doar prin exercitiu constant.

Azi de dimineata, am tras de mine sa nu ma opresc din alergat desi ploua mocaneste, vintul batea destul de tare, iar corpul tinjea dupa caldura asternutului.

Dupa un timp, insa, toate greutatile au disparut aparent inexplicabil si a ramas doar placerea efortului. A alergarii. Am inceput treptat sa ma bucur de stropii reci, de aerul curat al diminetii, de liniste. O ora de miscare, mai bine de zece kilometri alergati si sentimentul ca m-am regasit pe mine insumi.

Publicitate