Nu am un motiv anume. Alergatul imi aduce aminte, intai de toate, de copilarie. Ma simt liber, neingradit si chiar daca se intampla sa alerg pe pista unui stadion, mereu am senzatia ca la pasul urmator ma poate astepta o surpriza. Placuta.
Uneori am senzatia ca zbor, desi ma desprind doar citiva centrimetri de pamint, si asta evident pentru doar citeva fractiuni de secunda.
Sunt un solitar. Adica imi displace singuratatea, insa imi place mult sa am momentele mele cind sunt numai cu mine. Cind alerg ma regasesc.
Alerg ca sa ma educ. Invat sa am rabdare. Invat sa imi ascult corpul. Invat sa imi cunosc si sa imi accept limitele.
De fapt, alerg fara niciun motiv, doar asa, pur si simplu, pentru ca daca nu as alerga as simti ca viata trece pe linga mine fara rost. Nu pot sa explic altfel.
Publicat de: maricu13 | iunie 13, 2008
De ce alerg?
Publicat în Alergarile mele, antrenament
alerg, deci exist 
e bine
By: lucian on iunie 13, 2008
at 2:04 pm
Inteleg ce vrei sa spui cu “amintirea de copilarie”, sentimentul de confort pe care ti-l induce. Si e bine ca aceasta stare de bine se afla la indemana ta, oricand. Sa zbori cat mai des, calutzule de foc!! :)))
By: simona on iunie 16, 2008
at 7:21 am
Ar trebui sa ma apuc si eu sa mai alerg. Am uitat cate efecte pozite poate avea.
By: carbunaru on iunie 16, 2008
at 8:44 am
sunt invidios… nu reusesc sa imi gasesc timpul pentru a face asta. ah, un loc bun de alergat (fara caini si masini)… greu de gasit aproape de casa… Fericitule!! Keep on going si pentru mine!
By: Ionut G on iunie 17, 2008
at 12:31 pm