Imi displace de fiecare data cind termenul maraton e folosit intr-un context nepotrivit. In spatiul public se organizeaza deja o multime de ‘maratoane’: ale cumparaturilor, ale reducerilor, concursuri-maraton de poezie si jazz, intreceri de bicicleta pe citeva zeci de kilometri etc, etc.

Termenul e folosit in cele mai diferite situatii, dar de fiecare data isi propune sa desemneze indeosebi o activitate de lunga durata. Nimic mai mult. Cred totusi ca o alergare de 42 de kilometri, asadar pe distanta clasica a unui maraton, e si altceva: presupune efort, cere vointa si multa energie fizica si intelectuala.

Cu acestea in minte, m-am amuzat astazi cind am auzit, la stiri, mentionata distanta de 42 de kilometri. Nu era vorba despre un maraton, ci doar lungimea tronsonului din autostrada Transilvania, pe care premierul Emil Boc a promis ca va fi finalizata pina la sfirsitul acestui an. Am ris – mai mult trist – pentru ca mi-am dat seama ca in Romania constructia de autostrazi e de fapt…un ultra-maraton. Dureaza cu anii.

M-am jucat putin cind am afisat documentul din postul precedent (vezi mai jos).  Cum am tot fost intrebat ce scrie acolo, trebuie sa recunosc ca nici eu nu stiu foarte exact.
Stiu insa ca e confirmarea faptului ca pe 24 iulie o sa particip la Fuji Mountain Race.

E o cursa de 22 de kilometri lungime, ce presupune urcarea pina la altitudinea de aproape 3800m. E considerata cea mai dificila alergare montana din Japonia.

 

 

 

E oficial. Mi-am stabilit urmatorul obiectiv, urmatoarea cursa de alergat.  Toate  sunt  (aproape) puse la punct.  Mai e putin. Amanunte  in imaginea alaturata.

Alergarea e ca o forma de negare a ritmului obisnuit de viata. E un cutremur fizic si psihic care te scoate din amorteala, te pune in miscare, iti declanseaza orgoliul (pentru ca vrei sa cistigi sau, cel mai important, sa te invingi pe tine), te invata sa renunti la scepticism (vei reusi, se poate!) si la lipsa de incredere. In alergare nu exista compromis. Nu exista cale de intoarcere. Se merge numai inainte. Exista doar o linie de sosire care te asteapta.

Mai rar, dar e posibil si asa, alergarea te transforma intr-un erou al altcuiva.

Continuu sa invat cite ceva nou dupa fiecare cursa de alergare. Sau, intr-alt fel, sa-mi reamintesc lucruri deja stiute. Gindurile de mai sus se leaga si de participarea, duminica 21 iunie, la semi-maratonul de la Tusnad.  A fost de fapt o cursa lunga de 23 de kilometri, terminata placut pe malul lacului Sf. Ana. 

Mult urcus, pe alocuri praf si fum de esapament de la masinile ce depaseau alergatorii, insa si mai mult entuziasm si placere de a face miscare. Am alergat ca un metronom. Nu am fost interesat decit sa pastrez un ritm constant, cam la 80% din capacitatea maxima, si sa ma misc mereu inainte, fara oprire si compromis. Doar cu dorinta de a fi cit mai bun posibil.  

In rest, am umblat descult, am ris mult si m-am bucurat alaturi de colegii si prietenii din “haita” tot mai mare, numita Ro Club Maraton. Dar despre aceste lucruri, poate alta data.

Acum doua saptamini stateam in cort, in zapada de aproape jumatate de metru. Si am avut o noapte in care aproape nu am dormit, din cauza frigului. Si imi doream sa mor de cald, ca astazi…

Mi-am adus aminte de toate acestea privind niste imagini primite recent, din timpul aventurii Everest Marathon. Pe mine m-au racorit:).

Citeva explicatii necesare: #1 – In Everest Base Camp ; #2 – Mia ; #3 – Imagine incompleta de grup ; #4 – Repetitie la start ; #5 – In timpul cursei

Sambata, 13 iunie 2009, membrii Ro Club Maraton, alaturi de partenerii sai, revista “Ce se intampla, doctore?” si reteaua de farmacii HelpNet, te asteapta in Parcul Herastrau, pentru a alerga impreuna, sarbatorind astfel bucuria miscarii si un an de existenta a clubului.

Incepind cu ora 9,30 dimineata, orice doritor de alergare este asteptat la intrarea principala in Parcul Herastrau (Piata Charles de Gaulle). Toti participantii sunt rugati sa se inscrie pe listele oferite de organizatori, pentru a primi la final diplome de participare. Alergarea va incepe la ora 10.
 
Nu este o competitie, ci un indemn la miscare pentru sanatate, buna-dispozitie si o ocazie de a cunoaste alti pasionati de alergare. Chiar daca nu ai mai alergat de mult timp si nu esti in cea mai buna forma, vino alaturi de noi. Vom marca impreuna inceputul sezonului de vara cu antrenamente si concursuri pentru amatori, iar Ro Club Maraton te va incuraja si sustine sa reiei un stil de viata activ.

Vom alerga o prima tura prin parcul Herastrau, pe un traseu marcat de aprox. 2 km, intr-un ritm confortabil pentru toata lumea. Cei care nu sunt obisnuiti cu alergarea vor fi indrumati de catre membrii clubului sa alterneze perioadele de alergare cu mersul lejer. Te poti opri dupa aceasta tura sau poti continua sa alergi alaturi de noi inca doua ture. Dupa cele trei ture, va avea loc premierea tuturor participantilor si tombola.

Aceasta actiune este destinata in primul rand amatorilor, indiferent de nivelul lor de pregatire fizica.

La final, fiecare alergator va primi o diploma de participare, reviste CSID si alte premii, materiale informative din partea Ro Club Maraton. De asemenea, va avea loc o tombola la care poti castiga premii surpriza oferite de HelpNet.

Ro Club Maraton este primul club al maratonistilor amatori din Romania!

Timpul oficial in care am terminat Everest Marathon  a fost de 7 ore, 39 de minute si 34 de secunde. La sosire eram un amestec de emotii: bucurie foarte mare, oboseala, nervos ca ratasem intrarea in linia dreapta de la finish (trebuia cotit brusc la dreapta si nu am observat, asa ca am mai mers citeva zeci de metri si apoi m-am intors), imi juram ca e pentru ultima data cind ma mai suspun unui efort asa de mare etc.

Inca nu simteam vreo durere, dar fatza imi era bine arsa de vint si soare, buzele descuamate. Plus neras si cam nespalat de vreo citeva zile:). Dar am reusit…