Nu este vorba de alegerile prezidenţiale. Nici despre o întrecere sportivă, de data aceasta. E vorba doar de campania online “Căutăm oameni mari”, a BRD, care ar urma să susţină financiar o persoană cu potenţial real şi care încearcă să îşi împlinească un vis.
Printre persoanele care s-au înscris pînă acum sunt şi doi alergători. E vorba, mai întâi, de Ciprian Bălănescu, care este multiplu campion naţional la duatlon şi triatlon şi care îşi doreşte o medalie olimpică la JO de la Londra din 2012. Ciprian va concura în proba de triatlon, adică va trebui să înoate 1.5km, să meargă pe bicicletă 40 de km şi să alerge 10km. Tînărul, care a crescut într-un cămin de orfani, este acum student la Facultatea de Sport şi are nevoie de bani pentru a urma un stagiu de pregătire specifică, de un an de zile, în Spania.  Povestea lui poate fi citită aici.

Al doilea participant la concurs este maratonistul Ilie Victor. În vîrstă de 57 de ani, Ilie a participat pînă acum la 88 de maratoane în întreaga lume. Visul său este să fie primul român care a alergat oficial 100 de maratoane şi pentru asta ar avea nevoie de bani pentru pregătirea fizică şi deplasarea la competiţii. Povestea lui poate fi citită aici

Dacă vrei să sprijini pe vreunul dintre cei doi sportivi – sau, dacă nu, pe oricare dintre persoanele ce încearcă să îşi îndeplinească un vis – e suficient să accesezi site-ul www.cautamoamenimari.ro şi să-ţi creezi un cont.

La momentul acela părea ceva incredibil. Sute de oameni şi-au părăsit locurile de muncă, au mărşăluit pe străzi, s-au strîns în faţa sediului local al partidului comunist (judeţeana de partid), au strigat contra regimului. Era 15 noiembrie 1987.
Cu o zi înainte, angajaţii întreprinderii de autocamioane “Steagul roşu” şi-au primit salariile înjumătăţite, fără nicio explicaţie. Sătui de frigul din case şi din fabrică, de lipsa alimentelor şi a oricăror perspective pentru viitor, mii de muncitori s-au revoltat împotriva conducerii fabricii. Circa 400 dintre ei au plecat din faţă de la “Steagul”, au mers pe jos pe străzile Braşovului şi au ajuns la sediul Consiliului Judeţean al Partidului Comunist Român (PCR). S-a strigat: “Hoţii”, “Vrem banii înapoi”, “Nu mai vrem să fim minţiţi”, “Vrem lumină şi căldură”. În scurt timp scandările s-au radicalizat: “Jos Ceauşescu”, “Jos comunismul”. Oamenii au intrat în judeţeana de partid, au devastat o parte din încăperi şi au aruncat pe geamuri din “delicatesele” găsite pe acolo: salam de Sibiu, caşcaval, portocale, banane. Au ars atît un tablou al lui Ceauşescu cît şi steagul roşu al partidului.
Furia s-a domolit treptat, însă a fost urmată în zilele următoare de represiunea regimului comunist. Au fost arestate mai multe sute de persoane, majoritatea celor reţinuţi fiind bătuţi, torturaţi şi ameninţaţi că vor fi condamnaţi la moarte. Un simulacru de proces s-a desfăşurat pe 3 decembrie acelaşi an, cînd în doar o oră şi jumătate 61 de oameni au fost condamnaţi pentru “ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice”. Cu toţii au fost condamnaţi la locul de muncă şi deportaţi în alte oraşe ale ţării. 

De 20 de ani, Asociaţia “15 decembrie 1987” comemorează aceste evenimente într-un mod inedit: organizînd un cros.
Sîmbătă 14 noiembrie 2009. Din fosta întreprindere de autocamioane nu au mai rămas decît zidurile şi cîteva autocamioane “de epocă”, înşirate în curtea interioară ca nişte moaşte tocmai bune de admirat. Clădirile au fost renovate şi acum adăpostesc întreprinderea unui businessman local, milionar în valută. În faţa fostei uzine, într-o parcare, zeci de braşoveni vînd toate mărunţisurile şi vechiturile posibile, de prin casă, de prin poduri. Cărţi, bibelouri, bancnote comuniste, vederi, haine dar şi multe piese de instalaţii sanitare stau înşirate pe ziare ieftine. În aer pluteşte un aer de sărăcie demnă.
La startul crosului sunt cred că tot vreo 400 de alergători. Camla fel ca şi numărul manifestanţilor anti-comunişti din 1987. Alergătorii, dintre care mulţi copii, parcurg în fugă – fiecare după propriile puteri – cei aproape 5 km ai traseului iniţial al demonstraţiei anti-comuniste. Acum se soseşte în faţa Prefecturii.
E o dimineaţă senină, mai puţin rece decît ar fi fost de aşteptat. Salam de Sibiu, caşcaval, portocale, banane se găsesc acum peste tot. Pe străzi se mărşăluieşte acum din plăcere, pentru bucuria de a alerga. Au trecut 22 de ani şi s-a schimbat o lume.
 
P.S. Fără nicio legătură cu textul de mai sus… dar trebuie spus că, la maratonul de la Yokohama, Constantina Diţă Tomescu s-a clasat abia a 11-a, cu timpul de 2h:36:04. Cursa a fost cîştigată de rusoaica Inga Abitova (2h:27:18), în timp ce Ndereba s-a clasat pe locul trei.
Şi pentru că e totuşi un blog unde consemnez şi cursele personale, să spun că la Braşov am terminat crosul în 18min:51sec (locul 101 la băieţi).

Surprinzător, astăzi, unele jurnale de ştiri sportive şi-au început ediţia vorbind despre maraton. Nu au fost însă informaţii despre o anume cursă în sine, despre efortul sportiv sau despre cine ştie ce performanţă, ci doar despre cît de mare este prima de participare pe care o va primi Constantina Diţă, care duminică va alerga prima ediţie a maratonului de la Yokohama.
Prima este consistentă, de 350 de mii de dolari, cărora li se pot adăuga alţi 150 de mii, dacă actuala campioană olimpică va cîştiga cursa. Însă, Vali Tomescu, antrenorul campioanei române, este sceptic că acest lucru se va întâmpla:  “Accidentările din acest an au fost unele uşoare, însă pentru o atletă de vârsta sa trebuie avută o şi mai mare grijă pentru a nu recidiva. Pentru ea, acest maraton constituie o participare în calitate de «primadonă», japonezii purtându-i un respect imens. Ei sunt însă şi realişti, acceptând că obiectivul principal îl reprezintă terminarea cursei. Un rezultat ce i-ar oferi un imbold pentru 2010″, a  spus Tomescu pentru ProSport.
Maratonul de la Yokohama, cursă internaţională exclusiv feminină, înlocuieşte în calendarul competiţional maratonul de la Tokyo, care a încetat după 30 de ediţii din cauza dificultăţilor legate de oprirea traficului în ziua cursei. Fiind prima ediţie, organizatorii încearcă să atragă atenţia asupra maratonului de la Yokohama, unde alături de Diţă-Tomescu a fost invitată şi vice-campioana olimpică Catherine Ndereba, ca şi alte alergătoare de top.

Nu mai e o noutate că multe competiţii de alergare sunt în fapt afaceri serioase, unde se pun în joc milioane, în contextul unei audienţe pe măsură. Anul acesta se estimează că firmele americane de profil au cheltuit aproximativ 86,1 milioane de dolari pentru sponsorizarea curselor de maraton, triatlon, 10.000 metri sau a altor evenimente legate de alergare. În ciuda crizei, sponsorizările au fost cu circa 2.5 la sută mai mari decît anul trecut.

Şi pentru că tot vorbim de bani… Cîştigătorul crosului “15 noiembrie”, care urmează să se desfăşoare sîmbătă la Braşov, va primi 2500 lei, în timp ce primii alergători amatori vor primi, la diferite categorii de vîrstă, cîte 50 de lei. Nu mai stau să calculez cît înseamnă aceste sume în dolari.

E criză. E gripă. Vine iarna. Unii riscă să se îmbolnăvească. Alţii continuă să alerge. Cei din urmă o fac indiferent de vreme, fie ploaie, fie zăpadă, cu atît mai mult cînd e frig.

Pentru o bună protecţie a căilor respiratorii în timp ce alergi este recomandabil să porţi o bandană (buff, în limba engleză). Cine vrea, poate să folosească bandana pentru a se proteja contra gripei, fie ea porcină sau nu. Ajută, mai ales că nu se găsesc măşti de protecţie obişnuite. În plus, bandana poate fi folosită în multe alte ipostaze (vezi imaginea alăturată)

Aparent doar o bucată de pînză, bandana are o formă cilindrică, ceea ce o face multifuncţională, putînd să îţi protejeze capul, zona gurii şi gîtul. Pentru o demonstraţie practică, click aici.

Promisa ofertă interesantă acum: magazinul de echipament de munte şi trekking MONTREK SPORT vă oferă o reducere de 10 % pentru orice bandană cumpărată de la sediul său din Bucureşti (se poate comanda şi online).

Ce trebuie făcut? Scrie un mesaj la Comments (ex: “vreau şi eu”, “mă interesează” etc). Poţi folosi numele real sau un pseudonim, important este să laşi o adresă de e-mail validă, unde vei primi un cuvînt-cheie. Acesta poate fi folosit în tranzacţia cu Montrek Sport, ceea ce îţi va aduce reducerea promisă.

- Mai sunt doar cinci zile pînă la unul din ultimele crosuri ale anului. Pe 14 noiembrie, la Braşov, se organizează o alergare pe distanţa de 5000 metri, respectiv “Crosul internaţional 15 noiembrie”. Evenimentul încearcă să comemoreze evenimentele din 15 noiembrie 1987, cînd a avut loc o revoltă anticomunistă soldată cu arestarea şi anchetarea a peste 300 de persoane. Crosul urmează traseul iniţial parcurs de protestatari. Mai multe amănunte aici.

- Sprinterul Usain Bolt (care a cîştigat trei medalii de aur şi a stabilit două recorduri la Campionatele mondiale de atletism de la Berlin) şi alergătorul de fond, etiopianul  Kenenisa Bekele (cîştigător al probelor de 5000 şi 10000 de metri de la Berlin) se numără printre candidaţii la titlul de Cel mai bun atlet al anului 2009. Festivitatea de premiere va avea loc pe 22 noiembrie. Favorit incontestabil este “Insaine” Usain Bolt, relatează Prosport

- Revista  Forbes România îmi pare de un optimism debordant. Într-o analiză dedicată industriei maratoanelor, “una cu cifre fabulose, în care profiturile ajung la milioane de euro”, se estimează că peste doi ani şi Maratonul Internaţional Bucureşti va aduce profit. Un rezumat al articolului, în Adevărul

Rick Hoyt s-a născut în anul 1962 şi din cauza unei deficienţe de oxigenare a creierului a fost diagnosticat cu paralizie cerebrală. Nu putea vorbi, nu se putea mişca.  Deşi părinţilor li s-a spus că băiatul nu va putea avea vreodată o viaţă normală, ei au crezut contrariul. Treptat, Rick a învăţat alfabetul şi cuvintele de bază, a fost pus să se joace – dintr-un scaun cu rotile – alături de copii de vîrsta sa.
În 1975, Rick a fost admis în sistemul public de învăţămînt. Cu doar un an înainte începuse să comunice prin intermediul unui computer special creat pentru el, care îi transpunea gîndurile în cuvinte. La 31 de ani, Rick absolvă Universitatea din Boston cu o specializare în Educaţie Specială.

Viaţa lui Rick şi a tatălui său avea să se schimbe radical în primăvara anului 1977, cînd băiatul a dorit să participe la o cursă de alergare în scopuri caritabile, pe distanţa de cinci mile. Dick, tatăl, nu era deloc un atlet, dar a fost de acord să alerge, împingîndu-şi băiatul aflat într-un cărucior. Au terminat aproape ultimii, dar au reuşit să treacă linia de sosire împreună. În seara acelei zile, Rick avea să îi spună tatălui său: “cînd alerg, mă simt ca şi cum nu aş avea niciun handicap”.

Din acea zi avea să se constituie Echipa Hoyt. Împreună, tatăl şi fiul – tatăl cu corpul şi fiul cu inima – aveau să termine peste 1000 de curse, dintre care 67 de maratoane (2h:40m, cel mai bun timp înregistrat), numeroase duatloane, triatloane (dintre care şase curse Ironman) sau alergări pe distanţe mai mici. În 1992, tot împreună, pe o bicicletă construită special, au făcut un tur al Statelor Unite, parcurgînd 3735 mile în 45 de zile.
Pentru 2011, cînd tatăl va avea 70 de ani, Team Hoyt şi-a propus să mai alerge o dată maratonul de la Boston.

“Cînd alerg, mă simt ca şi cum nu aş avea niciun handicap”

PS – mulţumiri Laurei pentru că mi-a semnalat această poveste.

Duminică, 8 noiembrie 2009. Începînd cu ora 10:00, în parcarea de lîngă biserica de lemn din Parcul IOR (metrou Titan, ieşirea principală, dinspre magazinul Titan). Bucureşti. O nouă alergare în grup organizată de către Ro Club Maraton.

Prima tură de parc (aprox. 3,2 km) se va alerga în grup, într-un ritm confortabil pentru toată lumea. Apoi se poate continua alergarea împreună sau se poate face antrenament individual.

Toata lumea este binevenită.